Unicul drum
unicul drum către cer alege pașii
din iarba uscată.
restul, prin eliminare se evită Armaghedonul
și viziunea egalității între noi și zei.
numai cuvintele rămân
fără dimensiuni, seducând spațiul,
evadând fără a cere voie
într-o dimensiune astrală,
la care noi doar visăm.
într-o relativă abandonare,
printre șiraguri de stele,
lăsăm tinerețea scânteind în dorințe
și ne alegem cu cicatrici nevindecate
din tăceri și neliniști,
polenizând pământul cu iubiri trecătoare,
mistuindu-ne în capcane de lut.
apusul își așază coroana de spini
și palma mângâie vântul.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre viziune
- poezii despre visare
- poezii despre tăcere
- poezii despre tinerețe
- poezii despre stele
- poezii despre relativitate
- poezii despre lut
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.