Prințesa mea de iarnă
Mă priveai albastru.
Cădeam în transă,
intram în lumea ta albastră.
Gânduri, trăiri
își rigidizau starea...
De undeva,
cântecul unui suspin îmi încălzea
venele preaalbastre.
Regal,
ace fine de ger se insinuau,
dar tocmai îmi aplicasei
un sărut albastru,
înroșindu-mi obrajii...
Albastrul tău din albul de prințesă,
Albul din tot.
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre albastru, poezii despre sărut, poezii despre muzică, poezii despre iarnă, poezii despre gânduri, poezii despre ger sau poezii despre alb
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.