Replică la poezia "Albastru 16" de Violetta Petre
Sunt lanțul prins de gleznă ce te tine,
Dar prea tarziu, că știe tot orașul,
Că m-ai făcut în urbe de rușine
În noaptea nunții ai fugit cu nașul!
Ai apărut în zori, ca o minune,
Ca o fecioară pură între crini,
Mi-ai pus să mușc din sâni cu pasiune,
Și-aveai pe sfârcuri urme de canini...
Mi-ai spus c-o să-mi deschizi o nouă cale,
Și m-ai învăluit ca o tornadă;
Când ochii i-am deschis, văzui cu jale,
Poteca ta era autostradă!
Mi s-au aprins avariile-ndată,
Nainte să intrăm îm derizoriu,
Și-am pus o frână bruscă și ciudată,
Când încă n-am pătruns în giratoriu.
N-o să te țin legată pe vecie,
Îmi pipăi periodic buzunarul
Și simt în mine-o mare bucurie...
Că ai fugit cu nașul nu cu darul!
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sâni
- poezii despre oraș
- poezii despre virginitate
- poezii despre tornade
- poezii despre rușine
- poezii despre poezie
- poezii despre ochi
- poezii despre nuntă
- poezii despre noapte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.