Gânduri de iarnă
Peste pădure a-nceput să cearnă
Încă din zori cu fulgi mărunți de nea,
E prima oară când această iarnă
Te ține-un ceas vrăjit lângă perdea.
Sub bolta scundă se ițesc fantasme
Purtând vârtejuri sure prin genuni,
E anotimpu-n care crezi în basme,
E anotimpu-n care vezi minuni;
În minte amintiri se derulează,
Imagini care curg neîncetat,
Privești uimit la fiecare fază
Din minunatul vieții rezumat,
Copilăria veselă, senină,
Iubiri ce te-au vrăjit, te-au fascinat,
Emoții, mii, din zări încep să vină,
Alături de-ntâmplări ce te-au marcat,
Și-n gând îți spui acum întâia oară,
Într-un decor de-un alb imaculat:
- A fost această viață dulce-amară,
Dar parcă aș mai vrea un duplicat!
poezie de Marius Coge
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre gânduri
- poezii despre vinovăție
- poezii despre păduri
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre iubire
- poezii despre imagine
- poezii despre iarnă
- poezii despre copilărie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.