Voluta lutului
Tu, organist nebun
îți trimiți suflarea asupra lumii
prin trunchiuri cu rădăcini înfipte în cer
Tu, legendă contorsionată a eului primordial
suflet rece în catedrală gotică
cu grifoni de piatră pe umeri
Tu, care te speli pe mâini
precum Pilat din Pont
când lacrima femeii umple cristelnița vieții
îmi ceri moneda renunțării
și acceptarea singurătății tale intrinseci
Tu, Yin și Yang
ia aminte
eu sunt ură și iubire
bucurie și durere
dorință dar și renunțare
eu
sunt
om!
poezie de Gabriel Crăciunescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre suflet
- poezii despre singurătate
- poezii despre religie
- poezii despre nebunie
- poezii despre mâini
- poezii despre lut
- poezii despre iubire
- poezii despre femei
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.