Vine Crăciunul
Vine Crăciunul înc-o dată,
De ce nu ești aicea, tată?
Eu nu mă bucur, simt o teamä,
De ce nu ești cu mine, mamă?
Cât aș vrea să vâ fac cadouri,
Dar voi mă priviți din tablouri,
Mi-e-atât de dor să v-aud glasul,
Tresalt, crezând că vă simt pasul!
Ce sărbători aveam cândva,
Chiar de lipsea câte ceva!
Azi, ce folos că am de toate?
De veselie nu am parte!
Ce dacă nu mai sunt copilă?
De când v-ați dus, mă simt fragilă;
E drept, sunt mai bogată azi în sfinți,
Însă mai săracă cu doi părinți!
Și pentru voi, am înălțat un brad
Și pentru voi, din cer, steluțe cad;
Pe Isus l-aș colinda în Ajun,
Să vă lase-n vacanță de Crăciun!
Vă aștept ca pe Moșul blând și bun
Că tot aș mai avea ceva să spun:
Încă o dată, să vă mulțumesc
Să vă declar din suflet: vä iubesc!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre Crăciun
- poezii despre vacanță
- poezii despre tată
- poezii despre sărăcie
- poezii despre sărbători
- poezii despre suflet
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre prezent
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.