Mama
Sunt tot aici, nu am plecat
M-am transformat in alți atomi
Si altă formă am luat
M-am risipit in cer si in văzduh
In razele de soare....
In stropii reci de ploaie
In verdele covor de iarbă
In frunze galbene-n zăpadă
In vorbele de duh
Ce le spuneam odată
Sunt tot aici, dar nu iți fie teamă
Te voi feri de tot ce-i rău
Ca să trăiești mereu
De s-ar putea......
Si orice adiere a unui vânt
E pentru tine un cuvânt
De dragoste si-mbrățișare
Atât cât vei trăi sub soare.
Sunt mama ta,
Nu voi pleca nicicând
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre zăpadă
- poezii despre vânt
- poezii despre verde
- poezii despre ploaie
- poezii despre mamă
- poezii despre iubire
- poezii despre frunze
- poezii despre frică
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.