Muntele vrăjit

aţi auzit vreodată de Pleşa?
cu siguranţă nu
este muntele vrăjit în margini
la Ampoi,
stâncă gri-cenuşie de granit
în vârf un brad falnic ca un moţ
pieptul dezvelit, nu are cămaşă
nu are nevoie
nici când plouă nici când ninge
este puternic.
am spus vrăjit?
nu.. doar în ochii mei de copil...
văzându-l tăcut visam
să-l transform cu o baghetă magică
într-un castel
unde să-mi adun toţi prietenii
ca la o curte împărătească
ei aveau casele din bârne
dincolo de munte
într-o poiană cu iarbă verde
unde se auzeau
doar clopoţeii de la gâtul firav
al iezilor
o lume reală unde se ajungea
pe o potecă îngustă
azi am fost să revăd Pleşa
era tot acolo
dar prietenii copilăriei mele nu
vântul i-a purtat
în toate colţurile lumii
îi strig.... îi chem
-veniţi să vedem Pleşa
muntele vrăjit...

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!