De ce?
De ce-mi mai vi acum când neputința mă doboară
Și-n ochii mei se-ascunde o-ntreagă mare-n furtună?
Când iubirea mi se zbate in sufletu-mi nebună?
De ce-mi mai vi, te întreb, prezența ta mă omoară.
Când cerul se-negereste și soarele dă s-apună
Moarte, mirosul tău de morgă pe deasupra-mi zboară
Iar sufletu-mi palpită, în infern tăcut coboară
Lăsând în urma-i trupul îmbălsămat in humă.
De unde vi iubire? De ce mă faci să te aștept?
Și să mă atingă moartea cu aripa-i cea neagră
Vino iubire, așează-te pe umărul cel drept.
Mai dă-mi doar o speranță. O viață mai dă-mi întreagă
Și te voi așeza la loc de cinste, la mine-n piept
Că îmi iești iubire, doar tu, pe lume, cea mai dragă.
poezie de Cezar C. Viziniuck
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre iubire
- poezii despre zbor
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre superlative
- poezii despre religie
- poezii despre ochi
- poezii despre negru
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.