Chiar dacă orice încercare de a muri în picioare
se pedepsește cu cel puțin încă o moarte
mă văd călare pe visul meu într-o groapă cilindrică
săpată invers de la 0 spre minus infinit
perpendiculară totuși pe planul acesta ciudat numit realitate
deși recunosc că mi-ar fi mai aproape focul
decât lichidul acesta amniotic care face albastru cerul
iar dacă din poziția de fetus mă biciuește lumina
la întoarcerea în matricea sufletului va fi totuși singura mângâiere
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre lumină
- poezii despre visare
- poezii despre suflet
- poezii despre realitate
- poezii despre picioare
- poezii despre infinit
- poezii despre foc
- poezii despre călărie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.