Irreparabile tempus
La o margine de lume îți mai scriu un singur gând-
Este ultimul din anul ce se duce-acum plângând.
Plâng și eu cu el de mână la hotarul dintre vieți,
Eu cu nopțile pe umeri, el cu alte dimineți.
Este liniște la vamă, nici colindători nu sunt-
Plouă anul care vine, plouă sadic și mărunt.
Doar o clipă-și primenește glasul, lângă-un vameș surd-
Un tablou în alb și negru cam retoric și absurd.
Ultima secundă-și strigă agonia la hotar,
Ghilotina-i frânge glasul pe un act testamentar-
Lasă amintiri grăbite-n amalgam de vrășmășii,
Eu adun cu aripi frânte zborurile cenușii.
La o margine de lume, anul vechi și anul nou
Trec unul pe lângă altul într-un nesfârșit tangou-
Infinită legănare, noi vremelnici pasageri
Între astăzi și un mâine cu bagajul unui ieri.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vamă
- poezii despre graniță
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre sadism
- poezii despre prezent
- poezii despre plâns
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.