Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

prezent
Prezentul este acel moment din afara timpului care unește trecutul cu viitorul. În acest prezent pot face apel la conștiință pentru ca momentul să devină real. Trecutul și viitorul sunt însă iluzii.

definiție celebră de
Adăugat de kharmenyoSemnalează o problemă/completareCitate similare
Votează! | Copiază!

distincțieAceastă definiție a fost selectată Definiția zilei pe 21 martie 2017.
Distribuie
Mai multe înregistrări în
Audioteca Citatepedia
înregistrare audio
Voce: Michelle Rosenberg
în alte limbiTextul original este scris în limba rusă. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Ru.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Set Anna Karenina" de Lev Tolstoi este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -69.90- 34.99 lei.

 

1
Nea Nae [din public] a spus pe 26 august 2012:
Dacă Trecutul nu mai există imediat după ce Prezentul este consumat, iar Viitorul nu există până când nu se transformă în Prezentul evanescent, atunci între două categorii fizice care sunt unite prin instanțele Timpului (sau ale Verbului), ceea ce le desparte convențional, Prezentul adică, se poate numi oare ca fiind concret existent? Căci Prezentul vine, paradoxal, din Viitorul care nu există și se stinge în Trecutul căruia îi conferă inexistența. Și durează numai o clipă despre care se spune că nu poate fi măsurată, datorită rapidității (practic, a simultaneității) cu care se face trecerea sensibilă de la Viitor la Trecut.
Dar toate lucrurile despre care spunem c㠄există în mod concret”, există într-un Timp inexistent, conform cu acest raționament. Cum putem afirma însă că acțiunile (pe care le îndreptăm în afara noastră sau pe care le receptăm din afară în noi înșine) există într-un timp care nu există din moment ce ele însele sunt consumatoare și funcții de Timp și par existente?
Mai mult încă: dacă nu există Timp, nu poate exista nici Spațiu, pentru că Spațiul are nevoie de Timp pentru a se răspândi într-un infinit pe care nu-l va putea parcurge niciodată. Spațiul, vorbind în termenii cei mai simpli, are nevoie de Durată pentru a-și crea tridimensionalitatea, pentru ca MAI APOI să se generalizeze, umplând infinitul.
Neexistând Spațiu nu există nici Materie și nici Mișcare a Materiei (v. Fizica și Metafizica lui Aristotel), căci unde poate fi Universul (infinit sau nu) dacă nu există spațiotemporalitate în înțelesul ei concret? De altfel tot Aristotel ne anunță că Infinitul există numai în Potență și niciodată în Act.
Toate acestea devin reale (concrete) numai în Mintea noastră, care este Una Singură, împărțită între toate Spiritele participate care alcătuiesc Demiurgul (v. Proclos) care este el însuși o proiecție în afara Timpului și Spațiului (v. Corpus Hermeticum), iar tot ceea ce ne relevă acesta este iluzia manifestării Substanței pe care, în lipsă de orice altceva Sufletul nostru Unic o interpretează ca realitate absolută.
Imaginile pe care le considerăm reale sunt actualizate prin Simțuri, nu în sensul în care Simțurile ne folosesc în relația cu un exterior care nu există, ci în sensul de a genera iluzia existenței exteriorului actualizat prin perceptiile predefinite prin care se descarcă o realitate inexistentă aflată în interiorul Demiurgului lipsit de Spațiu și de Timp (deci în toate Spiritele lipsite de atributele manifestării), precum am demonstrat-o prin analiza Trecutului și a Viitorului de la care am pornit acest raționament - care raționament este desfășurat inteligibil în condițiile spațiotemporale pe care le-am stabilit.
Această analiză proclamă Nimicul ca generator al Cauzei Prime, pentru că numai Necauzalul poate sta la baza Cauzalului, iar Nimicul este Realitatea primă și Singurul Adevăr (și de aceea Dumnezeu este socotit Adevărul Suprem). De unde rezultă că nu trebuie căutat Transcendentul prin meditații și incantații, din moment ce trăim în Transcendentul pe care nu-l vom putea recupera decât prin Intelect, Transcendentul fiindu-ne inteligibil oarecum în măsura în care vor despuia de inteligibilitate toate inteligibilele. Căci stă în firea lui Dumnezeu și conform puterii Lui infinite să creeze toate lucrurile din Nimic (Tertullian); aceasta fiind totodată și doctrina creștină privitoare la Creația Lumii.
Dacă am comis pe undeva vreun sofism, concluzia obținută poate să fie falsă, și atacabilă. Dar dacă nu există nici o greșeală de raționament, silogismul căpătat ne asigură că ÎNTREAGA ȘTIINȚĂ A LUMII ESTE O MINCIUNĂ ȘI TOATĂ CULTURA PE CARE AM PRIMIT-O AR TREBUI RESCRISĂ. Procesul se cheama Metanoia, tradus în religie prin „Pocăință". Numai cei care vor înțelege să-și schimbe gândirea vor putea mărturisi pe Dumnezeu în Adevărul lui Dumnezeu și numai aceștia se vor putea apropia de El, spre a fi mântuiți.
2
Betty Marcovici [utilizator înregistrat] a spus pe 26 august 2012:
Vă felicit pentru amplul dumneavoastră comentariu, o adevărată perlă pentru cunoscători, un postament al timpului extrem de friabil, sau o bază metafizică a speranței. Consider că, afecțiunea și bunătatea lui Dumnezeu ce ne sunt date, deschid cartea mentală a bucuriei.
3
daniel stanciu [din public] a spus pe 26 august 2012:
Modul in care ati "dovedit" inexistenta timpului imi aminteste de anecdota cu Nietzsche si Dumnezeu. Pe zidul Berliului a aparut scris intr-o zi cu soare un anunt funerar: "Dumnezeu a murit", in paranteza fiind mentionat numele unui martor ocular al tristului eveniment: Nietzsche. A doua zi langa trista instiintare a fost inscriptionata o alta: "Nietzsche a murit." (semnat Dumnezeu).
De la Parmenide incoace multi filosofi si-au irosit o parte din "timpul" ce le-a fost harazit (De Big Boss sau de Big Bang) straduindu-se sa "demonstreze" ca timpul nu exista si toti, fara exceptie, au fost rapusi (indepartati) de acest dusman (gunoier) inexistent. Fireste ca timpul nu exista! Cel putin nu in felul in care exista un lucru: bunioara bizareria vegetala numita "cap": un dovleac in care creste o conopida. Daca incercam sa "prindem" timpul, sa-l oprim din zburlalnicia lui macabra ca sa-l pipaim si sa urlam: "ESTE" cum ar fi vrut poetul raspopit Arghezi, vom esua inevitabil. Realitatea timpului consta in inexistenta lui, in faptul ca nu e o inghetata cu fistic sau o carte de Aristotel care sa ne intampine simturile (inclusiv cel interior, aperceptia) cu spatialitatea lui (nu e o "res extensa"). Ca-l masuram noi apeland la conventii spatiale e din vina conopidei sus-amintite care are nevoie de "reprezentari" (adica "reprezentatii" spatiale) asa cum plamanii unei fete sexy au nevoie de apasarea silicoanelor pentru a-si face psimtita prezenta (si existenta in sensul filosofic al cuvantului). Esenta timpului (definit de unii "ritm al devenirii") e pura mobilitate. Cand omu' se intreaba ce e timpul, solicita, vrand-nevrand, o instantiere a lui, si imlicit o localizare. Or timpul nu e localizabil. E doar daca nu e. Ori a fost (trecutul), ori nu e inca. Daca intepeneste in "acum", in "clipa", se labarteaza si devine eternitate. Nea Nae are dreptate cand spune ca intalirea cu Dumnezeu tre' sa se petreaca in afara timpului. Cata vreme ramane ancorat in istorie, in durata profana omul e antrenat intr-o continua fuga de (si spre!) moarte. Cand oboseste ajunge sa se intrebe: dar de ce fug eu cu atat zel? "De moarte fugi", ne va raspunde nea Mitica (stiti care: ala a lui conu' Iancu). NU. De Dumnezeu fugim. De eternitatea lui sufocanta, exasperanta. De faptul ca Dumnezeu nu e in timp. Si ca n-are timp pentru noi. Nu-l poti intalni pe Dumnezeu decat murind. Si fiindca ai murit, unul dintre cei doi lipseste la cel din urma rendez-vous.
4
Stroe iulian [din public] a spus pe 10 februarie 2013:
Trecutul este viitorul fabricat de prezent.trecutul e prezent si viitor, viitorul e trecut si prezent, prezentul e si viitor si trecut.deci nu exista timpul trcut, prezent, si viitor.timpul este si nu relativ..este doar timp.o unitate de masura pt. Viatza.si totusi nu am spus nimic..nu poti explica infinitul prin prisma vietii finite.si dak timpul este infimit, inseamna ca nu exista, deci esnu exista nici finit si mici infinit.

Comentariu

Numele (obligatoriu)

Adresa de e-mail (nu e publicată, este important să fie scrisă corect)

Dacă ai cont în Forum, este valabil și pentru comentarii sau alte facilități. Autentificare »

Comentariul trebuie să aibă un ton civilizat și să se refere la subiectul citatului, altfel va fi șters. Pentru mai multe informații despre criteriile pe care trebuie să le respecte comentariile, citiți Regulamentul.

Pentru a discuta despre alte lucruri decât cele care respectă tematica acestei pagini, se poate deschide un subiect în Forum.

Cineva are nevoie de răspunsul tău: O dată la cât timp trebuie schimbat uleiul de motor? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Discuții similare în Forum

Mai multe în Forum »

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!