Am vrut s-ajung la fericire
Am vrut s-ajung la fericire
Dar printr-o cale cât mai scurtă,
Să pot urca la împlinire
Printr-o sforțare mai măruntă.
Am vrut cu orice preț să fiu
Voios și sănătos într-una,
Să nu știu ce-i ăla pustiu
Nici să cunosc nicicând furtuna.
Când seara capu-mi las culcat
Pe patul moale, 'n oboseală
Te-aștept pe tine încântat
După o zi de osteneală.
Și dacă nu te am cu mine
Și dacă fața nu ți-o văd,
Imaginea ți-o port prea bine
Și-n gând și-n suflet te revăd.
Ce fericire e la pieptul
La care stai lipită-acum!
Primind din partea ta acceptul
Se simte liber pe-orice drum.
Nimic nu mai are valoare,
Nimic nu doare, din noroi
Și din cenușă azi răsare
Exact ceea ce n-am fost noi.
poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre valoare
- poezii despre sănătate
- poezii despre suflet
- poezii despre seară
- poezii despre prezent
- poezii despre libertate
- poezii despre imagine
- poezii despre gânduri
- poezii despre fericire
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.