Îmi las inima pe spate într-un hohot liber
nu sacrific niciodată pionii inutil
fiecare jertfă e un pas înainte spre singurătate
în locul unde sunt în sfârșit învingător
este doar un nebun de negru și un turn rece
aici amestec lacrimile într-un singur sens
să nu se taie fericirea
apoi înmulțesc cu doi fiecare gol alb
împletesc diagonalele doar așa
ca să găsesc un sprijin înălțimii
steaua polară încă se mai crede regina nopții
iar afurisiții aștia de cavaleri nu mai au cai
nici înaripați nici cu potcove de 99 de oca
dar zboară totuși pe orice himeră
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Tudor Gheorghe Calotescu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre înălțime
- poezii despre zbor
- poezii despre victorie
- poezii despre stele
- poezii despre singurătate
- poezii despre sfârșit
- poezii despre sacrificiu
- poezii despre noapte
- poezii despre negru
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.