Oricât aș vrea să nu mă doară
înțeleg suferința ca pe o cale spre fericire
niciun cer nu crește fără sămânța gândului
cum nicio vietate nu ar trăi fără iubire
nici frunzele nu ar face fotosinteză
dacă nu și-ar iubi copacul
nici măcar ghimpii
nu sunt scutiți de floare
fluturii nu aleg
se lasă purtați de simțuri
cum trântorii zboară să împlinească stupul
orice minune presupune un gând
rostesc cu iubire cuvântul cale
singurul vector care pregătește cerul
să-mi accepte visele
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Tudor Gheorghe Calotescu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre gânduri
- poezii despre zbor
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre suferință
- poezii despre simțuri
- poezii despre frunze
- poezii despre fluturi
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.