Inside
&
iarnă dependentă de vânt și zăpadă
când încerci să scrii asta inseamna ca te-ai gândit deja
prea mult la un sentiment
compulsiv
care îți crește în creier un gheizer din
care țâșnește apa fierbinte în plină iarnă
cand scrii asta pe pământ oamenii curg / aceeași apă
nestavilită î n s p r e mormintele lor
nu astăzi, nu mâine zăpada se va topi
și vei vedea cum prin fumul de țigară
reclamele luminoase ne vor striga de pe străzi
ca în niște filme vechi în alb - negru
"ar trebui să vă fie frică de noaptea care vine",
dar atât. liniștea obsesivă ne va amorți
durerea si truda ne va împinge la marginea somnului
ca într-o prăpastie
în care nu ne veghează nimic. sfârșitul e întotdeauna același,
lași corpul moale
să poată zbura / pentru că știi
asta se întâmplă de fiecare dată când vrei să visezi.
și când încerci să scrii asta înseamnă că te-ai gândit prea mult la un sentiment obsesiv
de exemplu / moartea ar trebui să nu existe / moartea ar trebui să fie
o mângâiere pe care o vezi în filmele vechi
o iubire care se consumă ca o flacără de chibrit.
o secundă care nu doare / o iarnă nesfârșită îngropată
în zăpadă și vânt.
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre filme
- poezii despre apă
- poezii despre zbor
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre viitor
- poezii despre timp
- poezii despre somn
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.