Albastrul suprem
Nu marea
Nu cerul
Ci ochii tăi sunt reflectați
În cer
În mare
Albastrul ochilor tăi
E adevărul adevăratului albastru
Dacă tu nu ai fi
Marea ar fi cenușie
Cerul ar fi cenușiu
Iar soarele ar fi lipsit de lumină
Și pământul s-ar scurge
Ca plumbul topit în univers
Dând naștere unei căi al uitării
poezie de Cezar C. Viziniuck
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ochi
- poezii despre albastru
- poezii despre uitare
- poezii despre plumb
- poezii despre naștere
- poezii despre lumină
- poezii despre adevăr
- poezii despre Soare
- poezii despre Pământ
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.