Două inimi
Ochii-mi înfloresc de lacrimi
Și sufletul înfrunzește cu iubire,
Când ginesc doar două inimi,
Ce stau singure-neștire.
Se privesc unul pe altul,
Pândesc subtil doar pe sub gene.
Sub ei vibează tot pământul
Și sânge purpuriu în vene.
El cu zâmbetul drandafiriu,
Ea mai mult ca un boboc de floare,
Într-un fundal cam fumuriu,
Doar ei răsar din iarba mare.
El cu ochii fuge ca s-o prindă,
Ea îi pleacă repede-n pământ,
Ar vrea cu drag să o cuprindă,
Dar ea așteaptă un tainic jurământ.
El pe buze poartă sărutarea,
Ea-i pe punctul de-a pleca,
Nu-i aceptă frământarea
Și nu o poate îndupleca.
El renunța la ședere,
Ea-i întinde pașnic mâna,
Își i-au discret la revedere
Și închid repede lumina.
Brusc se încheie o poveste
Ce-a înflorit în mintea mea
S-a scuturat ca toamna, triste,
Frunze calea ce-mi umplea.
poezie de Camelia Natalia Ignat (august 2018)
Adăugat de Camelia Natalia Ignat
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre flori
- poezii despre lumină
- poezii despre frunze
- poezii despre zâmbet
- poezii despre tristețe
- poezii despre toamnă
- poezii despre sărut
- poezii despre sânge
- poezii despre suflet
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.