Colindul secundelor
E-o lume stranie, apăsătoare,
în vechiul meu bârlog din loc sălbatic,
săpat în trupul moale, roșiatic,
al unui deal, ascuns de vânt și soare.
E bine camuflat, ferit privirii,
e-al meu și-l folosesc atunci când viața
mă-ndeamnă liniștei să-i gust dulceața,
să simt din plin puterea-nchipuirii.
Privesc în gol prn liniștea ce doare,
în lumea fără "like"-uri sau "alo!",
în care orice zi e sărbătoare.
Când pleoapele-mi se mișcă-n tremolo,
secundele din anul care moare
îmi bubuie-n urechi: "Aho, aho!"
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre secunde
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre urechi
- poezii despre sărbători
- poezii despre moarte
- poezii despre Soare
- poezii despre Crăciun
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.