Autoportret

Mai zilele trecute mă uitam la mine
Printr-o lunetă cosmică cu lupă de mărire
Pe faţă mi-au crescut nişte munţi
Ochii mi se scufundă în văi adânci
Singur, nasul a rămas un far de veghe
Între urechile clăpăuge aripi de avion
Vântul tinereţii a şlefuit ridurile blânde
Ninsorile târzii au adâncit sclipirea ochilor
Ce au văzut ochii celor duşi
Rămaşi doar în amintirea unui catarg fluturat
Gata să-şi ia zborul cu primul viscol
Mă simt un fel de Sfinx nostalgic şi îndrăgostit
Gata să cheltui ultima speranţă din buzunar
Să văd spectacolul lumii în cascade de curcubee
Vând tot ce ştiu să capăt tot ce vine
Cu sufletul mare şi cald aburind pe masă
Fără să aştept rest sau iluzii fleşcăite
Mă grăbesc căci astăzi ştiu să pipăi pendula
Vreau să mă bucur deplin pierdut de tot
.....
Cam aşa gândeam eu uitându-mă la mine

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!