țipăt în tăcerea iernii
știam că sunt vinovat
de singurătatea ta pe Pământ,
mi-era dor de tine
ca de un țipăt în tăcerea iernii.
un lac înghețat era împărțit în două,
o jumătate arzând,
o jumătate de fier,
orgoliile noastre
nu mai încăpeau în același
ibric clocotind,
iar dragostea noastră
aluneca vertiginos pe gheața
unui lac,
care fierbea
în adâncuri.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre gheață
- poezii despre vinovăție
- poezii despre tăcere
- poezii despre singurătate
- poezii despre iubire
- poezii despre iarnă
- poezii despre fier
- poezii despre dor
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.