Doar o speranță
Timpul a trecut, lăsând în urmă,
Doar o speranță, ce ușor se stinge...
Nu va rămâne, decât o mică umbră,
A dulce-i fetițe, ce-n genunchi ea plânge.
Ochii umeziți i se-nchid în uitare,
Glasu-i piere în negura nopții,
Gândul la tine și acum o doare,
Plimbându-se singură în voia morții...
Toate mă dor, de atâta așteptat
În gândul meu sinistru și rece,
Cu natura dezlănțuită, aș fi luptat,
Dacă-aș fi știut că totul va trece.
Și-n urmă nu va rămâne decât surâsul tău,
Cald și-mbietor ca și prima dată,
De la rădăcină aș fi rupt ce-i rău,
Dacă inima ta, n-ar fi fost mutată.
poezie de Eugenia Calancea (13 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre uitare
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre plâns
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
- poezii despre natură
- poezii despre moarte
- poezii despre inimă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.