Atât de dor
Atât de dor îmi e de tine
Nici zarea nu poate cuprinde
Si dorul îsi face cuib în mine
Pe norii arginti îți scriu cuvinte
O rază norii ii adună în ronduri
Se întunecă si apoi tună
Mă ascund in risipite picaturi
Ochi-mi sunt frânturi de Lună
Boabe ascunse sub gene diafane
Te port în suflet ca o diademă
Mâinile te nvăluie două naframe
C-am să te pierd nu mi este teamă
Te asez portret în inimă pe veci
Eu m-am jurat într-o vecie
Si-mi dau si sufletul să nu mai pleci
Dar cine poate dorul sa-l descrie
Să fie inima cea care gândeste
Ori cerul care ne sărută
Sau sufletul cu dor el se hrăneste
Ori inima in două ruptă
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre inimă
- poezii despre dor
- poezii despre întuneric
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre portrete
- poezii despre nori
- poezii despre mâini
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.