Să mai aduc în casă o ninsoare
Să mai aduc în casă o ninsoare
Mai lasă-mi Doamne timp și doar un brad
Să-i spăl omături aspre pe picioare,
Să-i cer iertare și să-i fiu toiag.
Mai lasă-mi timp de timpul care pleacă
Și vine doar cât ar trăi un vis
Să-i fiu opaiț în nopți de promoroacă
Și-obrazul să mi-l duc într-un cais.
Mai lasă-mi Doamne-atât, încă o iarnă
Cu viscol lung și perne puse-n geam
Cu mere amețite de povara
Zăpezilor trosnind în vechiul ram.
Și dacă mă auzi de printre friguri,
Bătrânii-mi, Doamne, să mai stea în prag
Să înflorească lemnele din linguri
Și frunze vechi să intre-n vechiul fag.
poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre zăpadă
- poezii despre viscol
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre picioare
- poezii despre noapte
- poezii despre ninsoare
- poezii despre mere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.