Sandviș cu iubire
Sub faldul nepăsării tale, mai prind o iarnă în infern
Și mă cuprind istericale, și-aș vrea sub mine să te-aștern.
Și ca un sandviș cum se vede, să ne mai punem și muștar
Și-o foaie de salată verde, un castravete și mărar.
Dulceață, deși știu că-ți place, nu e nevoie să mai pun-
Tu știi, că-n mine, miere zace, iar tu ești (nici nu pot să spun):
Așa un fel de ardei iute, sau praf de usturoi, piper,
Ce simțurile îmi ascute, când ești sub mine prizonier.
Parcă lipsește-un pic de ceapă și-o răzătură de ghimbir,
Chiar dacă nările ne-nțeapă, sunt eu parfum de trandafir.
Și peste noi, o maioneză, de-aceea fără adjuvanți-
Ah, ce profundă antiteză și cât suntem de contrastanți!
Și totuși, noi, ce simfonie suntem așa îmbrățișați
Și ce ciudată armonie e-ntre dulceață și cârnați!
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre verde
- poezii despre usturoi
- poezii despre trandafiri
- poezii despre simțuri
- poezii despre religie
- poezii despre mâncare
- poezii despre miere
- poezii despre iubire
- poezii despre iarnă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.