Stins
Înconjurat de atâtea focuri,
Focul nu-l simt.
Acolo unde in mine ardeai,
A ramas doar asfințit...
Apus de soare,
Întunecata lume,
Cobară din cerul aprins,
Negru sol.
În nocturnul ochi
Perechi de flăcari
Îngheata a mea smoală
A sufletului stinsă.
Un suflet stins,
Picat in falsa eternitate,
La margine de prăpastie,
Cuprins de negru vis...
Ger ce taie
Crivat mormant de pai.
Eu, asternut,
Un suflet stins, tacut.
poezie de Corneliu Caluian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Corneliu Caluian. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.