Cum cine?
cine ești cînd celălalt încetează să-ți fie?
ridici privirea? nimeni, de care
se agață un altul & alții,
într-o cădere învolburată;
pereții văluriți sub toate & tot
insistă să pătrundă.
cadru restrîns pe detaliu: zîmbet,
mișcare suavă a mîinii, strict de
dragul mișcărilor suav-zîmbitoare.
cine ești dacă celălalt nici n-a fost?
un pluton de priviri în care
ghicești o rafală de gloanțe.
nimeni de care să te dezlipești, nici
un cuvînt magic, fără poduri sau chei,
inventezi o ușă la fiecare pas, un
pas istoric după fiecare ușă.
încă un zîmbet, o
nouă mișcare suavă,
mănușile albe
& senzația
că îți scapă
ceva.
poezie de Sorin Despot
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Sorin Despot. [Vezi poezii despre mișcare, poezii despre poduri, poezii despre istorie, poezii despre inventatori sau poezii despre alb
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.