Untitled.gif

o dimineaţă în care fumezi absent pe o bancă
soarele se împrăştie pe tot cerul ca o ambarcaţiune improvizată
eşuată pe o plajă din tripoli
repeţi obsedant diferenţa
photoshop-ul lucrează cu pixeli
indesign-ul cu vectori
te gândeşti la vectorii ăia ca la furnicile glonţ
apare brusc o femeie se uită dezorientată la tine
mă scuzaţi mi-aţi furat banca pentru fumat
în fiecare dimineaţă când merg la serviciu aici e locul meu
de fumat

îţi vine să-ţi dai pumni în cap
ai crezut că e una din alea care se plâng că au rămas fără credit
te roagă să-i împrumuţi telefonul apoi dispare cu el
prin cămaşa de in îi vezi sânii cum freamătă ca un alambic pentru rozmarin
şi tot ceea ce poţi e un zâmbet tâmp
tot ceea ce spui rămâne în piept ca o pumă
ce iese la vânătoare doar noaptea

o vreme fumaţi în tăcere
apoi
spune-mi ceva despre tine
păi nu-mi mai e frică şi noaptea nu mai visez accidente
râd în somn tot mai mult visez că sunt groucho marx
şi toată lumea se-nghesuie la vodevilurile mele
nu-mi plac andivele nu am băut niciodată energizante
mă enervez când cineva mă întreabă pe când o nouă carte
iar dacă ţi-e frig îmi închipui că sunt escobar şi pun pe foc
două milioane de dolari să-ţi fie cald

spune-mi ceva amuzant
chiar ieri la muncă decupam pentru site nişte fotografii cu statui de sfinţi
sfântul iosif sfântul anton sfânta maria şi sfânta rita
la fiecare am început să mă rog involuntar
sfinte iosife sfinte antoante sfîntă maria o sfântă rita
aveţi grijă de mine astăzi pentru că altfel o să vă decupez cât mai prost
şi n-o să vă fie bine pe internet
mi-am dat seama de nerozie şi m-a buşit râsul
bineînţeles că i-am decupat corect-nu că mi-ar fi fost frică de ei
dar mie îmi merge bine când am cu cine să-mpart binele
dovadă că azi împart cu tine banca
şi râsul de ieri

e timpul
microbuzele pentru transport în comun se transformă
în regele priam ce caută trupuri
în urma ei un rest fumegând de sobranie
plaja din tripoli pe care ţii vodeviluri
te uiţi la cer şi-ţi vine să crezi că viaţa e un layer mask
în care cineva tot învaţă să adauge oameni

poezie de Emilian Valeriu Pal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!