Ca pâine a Vieții
"Ca pâine a Vieții,
ca sânge al iertării,
ca jertfă curată,
am fost dăruit.
Iubirea eternă,
cu brațele-ntinse,
M-a dat tuturora.
Dar tu... M-ai primit?
Din țară în țară,
din poartă în poartă,
din inimi în inimi
am binevestit.
Și-acum când e vremea
să-nchid ușa vieții,
te-ntreb înc-o dată:
dar tu... M-ai primit?
Zadarnic vei bate
la poarta închisă,
când aspru în noapte
vei fi izgonit.
"Primește-mă Doamne!"
Striga-vei cu lacrimi.
Și Eu voi răspunde:
"Dar tu... M-ai primit?"".
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre sânge
- poezii despre pâine
- poezii despre noapte
- poezii despre jertfă
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- poezii despre iertare
- poezii despre curățenie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.