Ikebane...

De sunt troiene, vifore extreme,
O să te caut până şi-n amurg,

Nu voi muri, fii calmă, nu te teme,
Te voi găsi în prag la Demiurg...

Până atunci, la tine-n suflet cântă
Viori aprinse, licurici şi greieri

Şi-o crizantemă galbenă te-ncântă...
Te am în sânge toată şi în creieri.

Şi dacă, totuşi, iarna dă semnale,
Ne-om pregăti un sideral colind,

Ne-om îngropa-n omături cardinale
Şi vom sfârşi poeme zămislind...

Te caut, deci, şi-n gaură de şarpe,
Indiferent de timp sau de răstimp,

Şi-atunci, când zeii-ţi vor cânta la harpe,
Te caut chiar şi-acolo, în Olymp...

Din drumul meu, jur, nu mă pot abate
Nici neguri şi nici ploi, nici uragane,

Căci versul meu în sens floral se zbate
Şi ne-om crea în inimi ikebane...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!