Arborii
Mai aud și-acum în noapte
Tainice bătăi de ram,
Ale arborilor șoapte,
Tremurând la mine-n geam.
Dezgoliți de-al lor veșmânt
Și cu brațele chircite,
Dormitează-n alb mormânt,
Pe ulițe părăsite.
Satu'-i gol, fără mișcare
Și de iarnă-ncremenit,
Câte-un arbore-n visare
Freamătă neliniștit.
A mea curte adăpostește
Doi stejari bătrâni și goi,
Troieniți într-o poveste
Scrisă noaptea de ninsori.
Doar când suflă viscol rece
Îi trezește degerând,
Prin pustiul alb când trece,
În răstimpuri șuierând.
poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre noapte
- poezii despre copaci
- poezii despre viscol
- poezii despre visare
- poezii despre stejari
- poezii despre ninsoare
- poezii despre mișcare
- poezii despre crengi
- poezii despre bătrânețe
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.