Cine a scos pe gură prima poezie

La gura Altamirei un imberb iber,
probabil într-o zi... un fel de luni,
suspină versuri de a-mor şi rugăciuni
blesteme-sânge-flori-lumină-nori.

Rosteşte poeziile cu pieptul plin
de vântul a-bătut dinspre gheţar,
şopteşte: toţi ai lui înmărmuresc
cu mâinile înfipte-n măruntaie

de capre, vite ori duşmani de-un car
de ani – pierduţi în calendare
despre care nimeni, niciodată,
n-a auzit bătrânii să vorbească.

Recită mândrul om cu tinereţea-i castă
învăluindu-l ca o blană jupuită
de pe copacul ce îşi lasă frunza în
ochiul primului poet să ruginească.

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!