Limba mea
Limba mea e dor de mamă,
E limba rugăciunii din privdor,
Zâmbet țesut pe ie și maramă,
Și-i limba sufletului ars de dor.
Limba mea-i icoană sfântă,
Drum bătut spre infinituri,
În care plâng și-n care cântă,
Blânzi sihaștri pe la schituri.
Limba mea cântată-n holde,
Din zori de zi și până-n sară,
Ne adapă blândă ca din molde,
Setea dorului de țară.
Limba mea, cântată-n doine,
Mândru-ți susțin pledoaria:
Mai înainte de a fi Koine,
Tu scriai la Tărtăria!
poezie de Paul Aelenei din Graiul nostru românesc (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Paul Aelenei. [Vezi și următoarele:
- poezii despre dor
- poezii despre zâmbet
- poezii despre suflet
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre religie
- poezii despre plâns
- poezii despre muzică
- poezii despre mamă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.