Binele din lume
Îmi face bine simpla ei prezență
Absența-i e o parte de netimp,
Surâsul ei o dulce confluență
Ce-mi schimbă veșnicia-n anotimp.
Pe buze-mi sărutările-i sunt leacuri,
Pe fiecare viață câte-un strop,
Căci eu sunt bietul emigrant în veacuri
Și-n praf de stele viețile-mi îngrop.
Aștept așa, căzut în rugăciune
Lumina ei în mijlocul durerii,
Tot răul stins în binele din lume,
Și-n ochiul minții lacrima învierii.
poezie de Ovidiu Vasile din Sărutul Înflorit
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre bine și rău
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre schimbare
- poezii despre religie
- poezii despre ochi
- poezii despre emigrație
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.