Te-am găsit, Minunea mea
Te-am găsit la marginea lumii,
Pe-altare de ierburi cu frunze și flori,
Când felinarele serii, luminau trist pământul,
Pentru toți ochii înlăcrimați și hoinari.
Te-am găsit pe două sprâncene,
Ce ridică și coboară tot Cerul,
Pe fruntea timpului, ce-anunța regăsirea,
Unor trupuri pierdute, prin lume cu dor.
Te-am găsit la marginea lumii,
Așezat pe-un cufăr cu-amintiri plânse,
În orele fierbinți, când îngerii sparg lacăte,
De la cugete frământate, de pierdutele iubiri.
Te-am găsit la marginea lumii,
Cântând viata ca pe-un poem prăfuit,
Când ceasul unea, gânduri și inimi,
S-alunge tristețea, din vinovatul pământ.
Vinovatul ce tine azi lumea!
Vinovatul ce desparte iubiți!
Vinovatul ce-mparte azi ochii!
Vinovatul ce-ascunde... dureri!
Vinovatul ce nu are gură, să strige;
Sunt sătul de lacrimile și dorurile tuturora,
Ce mă umple tot timpul, de răni!
Căutați-vă, și iubiți-vă, să pot respira bucuros!!!
poezie de Adelina Cojocaru (6 noiembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre tristețe
- poezii despre iubire
- poezii despre dor
- poezii despre îngeri
- poezii despre vinovăție
- poezii despre sprâncene
- poezii despre seară
- poezii despre prezent
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.