Femeie, ah, femeie...

unde ţi-s umerii când
lumea se prăvale
şi tot mai mulţi bărbaţi îţi fură hainele
vocea, rujul, ciorapii
şi se pretind
egală ţie?
unde ţi-e barza?
de ce nu le-o împrumuţi lor
doar aşa
vor înţelege că miracolul
nu stă într-un rol la întâmplare sub cearceafuri
iar iubirea
năprasnica asta de iubire
atât de invocată
şi care te face zee şi umilă
nu stă-n poziţii de stârnit secreţii
.
iubirea nu este un drept
precum nici vreo obligaţie
nimeni nu ştie ce este iubirea
iubirea este barza cu ciocul smuls
turla fără biserică paharul convex
prunci de sticlă confecţionaţi în distileriile infernale
.
nici vinul şi pâinea nu, nu eşti tu
cum nici eu
.
bărbate
unde ţi-e bărbăţia?
pretinzi că iubeşti bărbaţii
dar bărbaţii aceia iubiţi de tine de ce
se îmbracă şi imită femeia
de care pretinzi că tu nu eşti deloc atras?
cum poţi să fii atras de un bărbat care
nu mai vrea să fie bărbat şi
se îmbracă în femeie? măcar să aibă demnitatea să rămână bărbatul
bărbatul iubit de tine
nu îţi dai seama că negi astfel ideea de iubit?...
.
femeie
este numai vina ta
tu ai vrut asta
numai tu ai răsucit sensurile în noi
nu vezi câţi îţi râvnesc calvarul?
.
lasă toţi bărbaţii lumii măcar o zi fără tine
ia-ţi hainele toate şi pleacă
lasă-i goi
.
femeie, nu mai naşte nimic niciodată
zi-le că de acum încolo este rândul lor
apoi
tu să pretinzi
să înfiezi rodul pântecelui lor
lasă laboratoarele să le creeze iubirea
fiindcă ei pretind deja că
i-au aflat formula
/
firesc
firesc a rămas doar ultimul gest
să te zidim Ană cotidiană
şi tu să reînvii chiar şi târziu drept Manole
să ne arăţi cum stă treaba cu barza
care-ţi sfârtecă şi înnobilează
pântecele

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!