Tihniţi sub umbrelă

La mulţi ani, militari români!

La unitatea de rachete
De lângă un oraş, odată,
Făcu un general –Ionete –
Inspecţie inopinată.

Rachete? Pentru simulare,
Din lemn de brad, că era criză,
Deci vizita în graba mare
O fi având vreo altă miză.

Oricum, din drum, de la intrare,
Văzu că treaba merge prost:
Pe patul puştii din dotare,
Dormea o santinelă-n post.

Vreo trei soldaţi, avâd alături
O sticlă goală de rachiu,
Dormeau întinşi pe nişte pături.
În rest, părea că e pustiu.

Simţea că-şi iese-ncet din fire,
Dar încă nu făcu tam-tam;
Se-apropie doar de clădire,
Privind discret pe câte-un geam.

Vreo doi sergenţi, cu mutră bleagă,
Scriau scrisori pe albe file,
Alţi patru învăţau să tragă...
Salariatele civile,

Iar la depozitul de arme,
Simţind că-ncepe iar să ardă,
Găsi un altul care doarme
Când trebuia să stea de gardă.

De-acuma, fără vreo surpriză,
Mai consemnă-n raport, aici,
Că trei soldaţi, atenţi la miză,
Jucau şeptic pe gloanţe mici

Şi-un ins, aproape cât un munte,
Cu faţă aiuristică,
Punea grenadele pe frunte,
Făcând echilibristică.

Şi, ca să-ncheie cu flagrantul,
În fine, inspectă PC-ul,
În care însuşi comandantul
Juca barbut cu SSC-ul.

În fine, termină ocolul
Şi luminat şi lămurit,
Scoţând din tocul lui pistolul,
Dădu alarma, în sfârşit.

Se prezentară-ncet, nervoşi,
În opt minute jumătate,
Vreo douăzeci de somnoroşi
Având vestoane descheiate.

Din efectivul de oştire,
Mai ruginiţi sau mai recruţi,
Treizeci erau în învoire,
Iar douăzeci erau pierduţi.

"Ce-i asta, comandant? E bine?
Aşa vă pregătiţi de foc?
Şi dacă inamicul vine?
Vă face praf aici, pe loc!"

Acesta, cum simţea pe spate
Că toate apele apele îl trec,
Strângând din buzele crispate,
Tăcea şi înghiţea în sec.

"Trăiţi!, în primul rând e pace",
Făcu, rânjind, sergentul Gelu,
"Pe urmă, cum să ne atace?
Păi, n-avem scut la Deveselu?"

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!