Calea mea e realitatea...
Pentru cei care pot asculta,
Pentru cei care pot auzi,
Cu el, eu sunt în spațiu infinit,
Cu el sunt în timpul etern...
Sunt în viață.
Un soare răsare și apoi apune...
O lună care luminează nopțile...
Un zâmbet, o îmbrățișare, un sărut...
Gesturi mici care scriu pe liniile inimii...
Nu e nimic ce nu pot fi,
Nu e nimic ce eu nu sunt.
Un loc ascuns în lume...
Ca un labirint în centrul universului...
Calea mea în mijlocul cerului sau în altă parte...
Sunt dincolo de tine.
Sunt mai mult decât să mă gândesc...
Sunt mai mult decât un vis...
Eu exist, respir...
Eu sunt realitatea.
poezie de Eugenia Calancea (6 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre zâmbet
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre sărut
- poezii despre spațiu și timp
- poezii despre realitate
- poezii despre noapte
- poezii despre lumină
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.