Vreme de toamnă

iarăşi toamna ne răsfaţă
cu frunzele în cădere
şi ne arată altă faţă
a vieţii de mistere

câţi copaci sunt astăzi goi
fără frunze şi priviri
căci e vremea pe la noi
de zbor şi de-nchipuiri

astăzi ninge doar cu frunze
cu priviri încrucişate
minţile să ne pătrunze
judecăţile curate

căci schimbarea s-a făcut
nu importă ce tu crezi
noul pas s-a început
îl primeşti ori iată-l pierzi

legile care sunt date
nimic nu le ocoleşte
cu dreptate-s arătate
îţi prieşte nu-ţi prieşte

căci exist-un Creator
care ţine totu-n mână
şi toate pe drumul lor
sunt create să rămână

chiar şi timpul şi umblarea
mersul stelele şi norii
toate înfloresc cărarea
susţinând toţi muritorii

Creatorul le-a-mpletit
cu atâta gingăşie
legi superbe-a dăruit
într-un salt spre veşnicie

chiar şi moartea are-un rost
ca să vină o fiinţă nouă
să umble cu mai mult rost
printre vise prinse-n rouă

în om El a pus lumina
şi a pus înţelpciune
să rămână-ntodeauna
şi curat şi-n lucruri bune

ca şi frunzele ce cad
şi omul o iată moare
însă-n inimă îi ard
veşnic iată în splendoare

faptele ce le-a făcut
şi în care a trăit
a avut lumina scut
pe un drum neprihănit

vine vremea judecăţii
vine vremea răsplătirii
poţi să stai în rând cu drepţii
ai tu semnul izbăvirii

cad şi frunzele din pom
vine al vieţii aici sfârşit
eşti tu azi acelaşi om
Creatorul ce-a voit

ce e scris azi în Scriptură
iată tot se împlineşte
se stinge orice făptură
şi viaţa se-noieşte

primăvara la viaţă
totul iată cum revine
deci privirea ţi-o înalţă
ce va fi dar şi cu tine

şi tu dar vei învia
veşnic să fii răsplătit
ori pedeapsa ţi s-a da
că s-asculţi — nu ai voit

poezie de Ioan Daniel Bălan (16 octombrie 2018, Mănăştur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Votează! | Copiază!