Ţigara

Am dat foc la două case,
că le-am fumat,
cu fumuri lungi şi voluptoase,
sau scurte,
pline de amăreală şi uscăciune.

Am dat foc şi ibricelor de cafea,
nenumărate,
ca un ucenic mai întâi,
apoi ca un corifeu,
obsedat de cremenea prometeică
şi de mitul cafelei cu aromă perfectă.

Două case luăm,
într-o jumătate de secol de irosire,
a tutunului românesc,
de Virginia,
aclimatizat la noi,
ca o herghelie de lipiţeni,
sau de huţuli sălbatici,
pe bărăganul deşertăciunii.

Doamne, ce mi-a plăcut,
narcoza asta incendiară,
ca o beţie cu femei frumoase şi nesupuse,
purtând coliere de struguri negri,
ca pe un colind nesfârşit,
la porţile absurdului,
ascunse în cenuşă.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!