…invers

mai du-te-n
ierbi departe să te pască
tauri coborâţi din fulgere
furtuni…
hei, tristeţe,
ţi-ai pus ochii
ca nişte lame ştirbe
pe ceasul meu şi-i tunzi
limbile, cifrele – data blocată
pe 7
de atunci sunt în fiecare zi
în 7, luna nu mai contează….

mai du-te-n
ape tulburi hrană
peştilor de inox – fostele
intenţii de bine
mi-e poftă
să râd în hohot
să ţopăi ca un vrăbioi
destoinic, să alerg – nici
nu mai contează încotro-ul…
Cel mai poftă mi-e să mătur
curtea
în faţa casei părinteşti, strada
până la fântână

mai du-te-n… gară
tristeţe
ia trenul spre invers
oriunde voi fi eu

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Votează! | Copiază!