lipit pământului
aripi
înmugurind fragile
în umilință, vor învăța
înălțimi
cât de jos e pornirea
câtă irosire, zbatere
cheamă
cerul râvnit
până acum, am găsit doar
ceea ce dezbină iubire
și oameni
ce-i unește voi știți?!
M-aș ascunde o vreme
în rănile voastre
mi-aș învăța mugurii
pulsul nevoilor voastre
apoi
aș năzui să urc
cine-mi va spune încotro-ul?!
sau nădejdea va rămâne nădejde
și atât?!
Nu, nu-i norocul ce-ar putea
s-o schimbe în Cale
!
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înălțime
- poezii despre învățătură
- poezii despre schimbare
- poezii despre puls
- poezii despre noroc
- poezii despre muguri
- poezii despre iubire
- poezii despre aripi
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.