Sub cupola clipelor
Timpul cosmic și-a smuls clipa
Și a aruncat-o-n mare,
Ca să nu-i simțim risipa-
Nici perpetuua mișcare!
Că de l-am simți deplin,
Mișcător atoate-n Cosmos,
N-am scoate nici un suspin-
Văzând forțele lui Cronos!
Ca hindusul Arjuna
Am fi îngroziți de moarte,
Că și stelele și Luna-
Ne-ar părea negre cu toate!
Doar așa, supuși la clipă,
Efemeri avem un rost,
Că ne ține sub aripă-
Și ne dă un adăpost!
Clipa, suspendată-n aer,
Poartă-n ea lumini și raze,
Energii smulse din caier-
Din vecia vechii oaze!
poezie de Vasile Neagu-Scânteianu din Caruselul viselor
Adăugat de Vasile Neagu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre astronomie
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre spațiul cosmic
- poezii despre oaze
- poezii despre negru
- poezii despre moarte
- poezii despre mișcare
- poezii despre lumină
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.