Bogat... sărac... cum o fi bine?

Dezbaterea nu-i chiar recentă, zic
Datează tocmai din placentă, mic,
De când e omu' pe pământ, de la Adam
Sau de la Neanderthal, preţ de un gram,
De nu mai ştim, progres, regres, ce e?
Ne deşteptăm ori ne prostim, ori ce?

Cunoaştem din trecut ori din prezent,
Bogaţi ce nu par fericiţi, ci complezent
Îşi pun o mască să-şi ascundă plânsul
Şi de-i priveşti atent, amar li-i râsul,
Înconjuraţi de-acelaşi fel de inşi
Stăpâni de o secundă, fals distinşi,
Îngrijoraţi de soarta bogăţiei, terni,
Se cred furaţi de "sclavii" lor moderni.
Sunt permanent într-un concurs prostesc
De care-i mai "bazat", se înghiontesc
S-ajungă-n Forbes în top pe-un loc mai sus
Sunt fără scrupul, asta li s-a tot indus...

N-au sentimente, n-au compasiune,
Ce-i Dumnezeu, moralitate, astea-s glume!
Până şi divele ce-i gâdilă în coarne,
Ce le ajung amante, apoi doamne,
Le toarnă-n grabă plozi, să-i prindă bine,
Că-i moştenire ori divorţ, lor le convine!
La fel ca dânşii sunt şi ele: false!
De unde dragoste? De-aici miroase!
E clară ca lumina zilei, evidentă,
Ori ca ţinuta doamnei, prea stridentă!

De-aceea-i bine să tot fii sărac,
Să ai izmene cu numa' un crac,
Iar de n-ai casă, bani în bancă, ce mânca,
De ai o fată de iubit... tot ai ceva!

poezie de Petrică Conceatu
Adăugat de Petrică Conceatu
Votează! | Copiază!