* * *
mi-e frig
în cochilia
în care trăiesc
numărând
doi pași înapoi
și unul-nainte
așa ca o rugă
sau poate blestem
de la unu până la șapte
mi-e teamă de frig
și nevertebrate
încă respir
cu plămânii ce mi-au dați
de Tine
Îți mulțumesc
Doamne
pentru că sunt
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre mulțumire sau poezii despre frică
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.