Luna spânzuraților
În pădurea cu spânzurați
copacul atârna la intrarea în moarte.
Tu veneai ca o sfoară dintr-un semn de carte.
În miros de coarne
mirosea a carne.
Soarele gemea Luna pe o parte.
Ne spălam cu pământ pe dinți
și cu slănină pe cap
cu buze de mure
pe ochi
cu crengi pe mijloc
cu foc ne întineream vorbele
cu un zâmbet ne uscam rufele
cu cleștii ne smulgeam cuvintele
cu lupii ne iubeam prin zăpada
roșcată
în care te-am găsit sfârtecată...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Alin Ghiorghieș. [Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre zâmbet
- poezii despre timp
- poezii despre păr roșcat
- poezii despre păduri
- poezii despre moarte
- poezii despre lupi
- poezii despre foc
- poezii despre dinți
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.