Prin diverse metode, omul încearcă să scape de "eu". A auzit că "eu" este problema, că "eu" este dușmanul și se apucă de treabă. Nu știe cine este acest "eu", dar vrea să scape de el. Evident, eșuează lamentabil. Cu cât încearcă mai mult, cu atât devine mai frustrat. Puțini sunt cei care înțeleg că nu poți scăpa de ceva până când nu îl vezi. Și mai puțini înțeleg că "eu" pe care pretind că îl au, nu este al lor. Ceea ce consideră a fi "eu" este un puzzle construit din piese împrumutate. Sunt cioburi adunate de ici-de colo, unite prin asumare și identificare, formând un "eu" fracturat și scindat. Un "eu" în care cioburile sunt în continuu conflict pentru că nu aparțin nimănui și aparțin tuturor. În aceste condiții, cum poți scăpa de el? E ca și cum ai lupta cu umbrele. Pentru a "scăpa" de "eu" este necesar ca acesta să devină evident, clar, cristalizat. Omul trebuie să știe ce este al său și ce nu, ce e împrumutat și ce e propria sa creație. Trebuie să devină egoist, să își consolideze și să își lustruiască în mod conștient "eu-l", până când îi observă toate componentele și fațetele. Abia când "eu" este solid, conturat, personal, abia atunci omul poate renunța de bunăvoie la el.
citat din Paul Avram
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Votează! | Copiază!
Vezi citate despre devenire sau citate despre dușmănie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.