Noaptea de vară
Obosit de-o zi toridă,
Soarele a asfințit;
Este liniște divină,
Totul pare adormit.
Din nori luna se arată
Mare și strălucitoare,
Făcând noaptea să apară
Mai frumoasă ca oricare.
Luna-n ceruri se răsfață
Ca o zână din povești,
Prinsă cu un fir de ață
De-nălțimile cerești.
În lumina-i argintie
Liniștea pare deplină.
Greierii, în simfonie,
Strică liniștea divină.
Deodată vântul bate,
Mișcând frunzele de plop,
Parcă vrând să ne arate
Cum merg caii în galop.
Sus în deal, la nea Ilie,
Urlă-un câine-n disperare,
C-a uitat la el să vie
Să-i aducă de mâncare.
Mai la vale, nu departe,
Doi cocoși s-aud cântând,
Anunțând că-i miez de noapte,
Ori că zorii vin curând.
poezie de Adrian Timofte din Versuri (2013)
Adăugat de Adrian Timofte
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre noapte
- poezii despre văi
- poezii despre vânt
- poezii despre uitare
- poezii despre timp
- poezii despre somn
- poezii despre răsfăț
- poezii despre nori
- poezii despre mâncare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.