Statuia de argint

Îmi amintesc de-un zâmbet,
Un zâmbet ideal
Şi mă întorc în suflet
În timpul ireal.

Privesc cu ochii minţii
Tablouri din trecut
Icoane dragi, iubiţii,
Prezentului meu mut.

Adânc, încui de mâine,
Pe veci.. iubirea ce-a
Purtat aceleaşi haine
Ca tine, draga mea..

Zâmbesc, cu-acelaşi zâmbet
Şi am acelaşi glas
Când se reflectă-n gambet,
Apusul unui pas.

Sunt tot aici, iubire..
Şi strâng, în lacrimi trei
Momente de orbire
Păstrează-le de vrei!

De-ai face cale-ntoarsă
Obraznico,-n demers,
De-a-mi frânge pleoapa arsă,
Zadarnic plimbi un vers.

Cu masca-ţi poleită
Momeşti, la fel ca ieri.
Refuz să fiu iubită
Cu false mângâieri!

Sentinţa să-ţi proclame,
Felină-hiacint;
Vei suferi de foame,
De sete, de alint...

Aceasta e pedeapsa statuii de argint!

poezie de Diana-Luiza Costea
Adăugat de Larisa Suman
Votează! | Copiază!