* * *
aproape că mor
deși
nu știu cum e să mor
de-atâta frumusețe
îți spun ție
stâncă rămasă
ce îmi veghezi somnul
ție îți spun
ca și cum am fi
două bune prietene
una cu gâtul prea lung
ce visează în ape adânci
și eu
o altfel de ființă
cu gâtul retezat de eșafod
în adâncuri de sare și cimbru
din cer
ție îți spun
piatră
eu n-o să mor niciodată
pentru că sunt aidoma ție
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre visare, poezii despre stânci, poezii despre somn, poezii despre prietenie, poezii despre moarte, poezii despre frumusețe sau poezii despre apă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.